Ion Iliescu. O filă din jurnalul unui Nemuritor

de Nestor in Vedete

06:00  Încă o dimineață în care mă trezesc, pus pe fapte mari, spre disperarea numeroşilor mei detractori. Tot mai mulți mă vor ba mort, ba arestat, ba pe viață încarcerat. De parcă asta ar rezolva într-un fel problemele social-economice ale României. Măi, muritorilor, un revoluționar ca mine nu piere cu una, cu două, şi nici caii alor mei nu mor când vor câinii altora! Dar să nu mă enervez încă de sub pătură, că încep să dau din mână şi iar o să creadă Nina c-am visat un vis de aur cu tovarăşa comisar Corina! 

06:30  Puțină înviorare de dimineață. Bine c-am păstrat cărțoaiele lui Marx şi Lenin, sunt numai bune acum pe post de gantere. Flexiunile de braț mă mențin în formă, toți care dau mâna cu mine spun că am aceeaşi strângere puternică, tovărăşească. Eheeeii... să zică spasiva că nu se dă mâna cu stânga, că le rupeam brațul cum i l-ar rupe Putin slăbănogului de Obama! Cu 20 de marcşi plus 10 lenini îmi fac programul sportiv-ştiințific obişnuit.

07:00  Micul dejun. Un ceai rusesc, negru şi tare, plus ceva salam crud-uscat, adică preferatul meu după crapul la carton din copilărie. Cafea nu beau, mi se pare o componentă nefastă a consumerismului occidental. E singurul lucru pe care l-am admirat la Ceauşescu, respectiv înlocuirea cafelei cu aşa-zisul nechezol. Ăla cu năut îmi plăcea la nebunie pe când eram la Editura Tehnică. Bine... şi tovarăşa secretară de atunci ştia să-l prepare aşa cum Ninei nu i-a ieşit niciodată, după cele mai înalte norme ale consumerismului socialist rațional.

08:00  Ora de lectură a presei. Pe internet, bineînțeles, cum face azi toată lumea de stau ziarele în faliment nedeclarat. Internetul este o invenție capitalistă cu care am fost întotdeauna de acord. Ar fi putut şi dictatorul de Ceauşescu să găsească o soluție în sensul ăsta, măcar ceva asemănător internetului nord-coreean. Uite cum astăzi politicienii n-au nicio temere de vreo revoluție, românii fiind lei-paralei doar pe Facebook şi mieluşei în piață. Sau, mă rog, pinguini când îi mai scot sindicatele la câte-un protest cu 50 lei de căciulă. Dar ce să faci cu un înapoiat care credea că videourile strică tineretul? Dac-ar vedea el acum ce vede tineretul pe internet s-ar cere singur la Târgovişte!

09:00  Mă pregătesc de vizita regulată la DNA. De când m-au transformat din martor în acuzat parcă-i şi mai interesant. Cârlanii procurori îmi vorbesc cu respect, ştiu că au în față o pagină istorică de Românie, cu pălărie. Nu înțeleg nici ei ce caut la DNA, la o vârstă la care ar trebui să stau lângă şemineu şi să le povestesc tinerilor pesedişti cum am înfrânt noi dictatura. Mă servesc cu dulceață şi cafea pe care nu pot s-o refuz, din politețe principială. Îmi place redeschiderea asta a nu ştiu câta oară a dosarului, mai fac mişcare. Chiar mă întâlnesc cu mulți politicieni acolo, activi, nu onorifici ca mine. Par să se înțeleagă foarte bine în sediul DNA, e un spațiu benefic, în care se uită diferențele ideologice şi patimile partinice.

12:00  M-am întors de la DNA. Cafeluța a fost cam amară şi dulceața prea dulce. E un procuror nou, unu' Tinerelu, cârlan simpatic şi de treabă. M-a întrebat: "Domnule Iliescu, dvs ați văzut vreun terorist îmbrăcat în negru şi care trăgea excelent din toate pozițiile, aşa cum îi descriați la televizor?" I-am răspuns că o anumită parte a presei a scos fragmentul din context. Eu le povesteam atunci tovarăşilor de Revoluție un film american găsit pe o casetă în sediul CC al PCR, nicidecum nu mă adresam populației. Au fost multe manipulări şi eu m-am aflat printre victimele unor astfel de acțiuni. Mă filma unul cam insistent, nu scăpam de el oriunde mă duceam. L-am întrebat, civilizat: "De ce filmezi mă, animalule??" El, mucles. Cât pe ce să-l pleznesc, dar m-a informat tovarăşul Gabriel Oprea că-i om de-ai noştri, de încredere, adică Adrian Sârbu. Un element de nădejde debutantul pe atunci Oprea, de-asta a făcut o carieră atât de frumoasă. Felul în care şi-a îndeplinit misiunea pe lângă Cozma a fost unul magistral. Amândoi au intervenit salutar când era să-l pierdem pe omul de bază din Piața Universității, Marian Munteanu. A vrut să-l decapiteze un miner ungur care nu înțelegea bine româneşte. Luat la întrebări mai târziu, pe ungureşte, a argumentat că el e singurul ungur care a văzut filmul Mihai Viteazul şi s-a inspirat din tăierea capului lui Bathory, atât de veridic realizată de Sergiu. Şi câte-ar mai fi de povestit... dar nici în jurnalul ăsta nu pot să le trec, să nu-l desecretizeze cineva peste 50 de ani, când voi muri!

13:00  Masa de prânz. A făcut Nina un borş rusesc de-ți dai în gât părinții bolşevicilor ca Zoia Kosmodemianskaia! La felul doi am servit o fasolică făcăluită, trebuia şi ceva pe specific românesc ca să respectăm armonia dintre popoarele familiei noastre. Nina mă tot bate la cap să termin cu rântaşul, că de la aşa ceva am ajuns eu să-mi scot bila. Foarte bine, aş fi avut crize zilnice de fiere acum, când văd cum a ajuns Partidul meu de suflet sub impertinentul Dragnea!

14:00  Somnul de după-amiază tradițional. Dorm trei ore bune, le merit după o viață de muncă în folosul țării. N-am avut niciodată insomnii deoarece nu am nimic pe conştiință. Mi-am făcut datoria cu orice prilej; despre asta a fost vorba (vorba lui Dinescu) şi când cu aşa-zisele mineriade. Nu puteam lăsa România pe mâna golanilor, a legionarilor sau a Regelui. Bine... măcar cu cetățeanul Mihai m-am împăcat acum. Tot un om de-ai noştri a făcut treaba, nu degeaba am fost eu prieten la cataramă cu tac-su. Am jucat cerculețe cu Răducu atunci când era mic cum am jucat şi cu Ceauşescu. Îi spuneam: "Tovărăşele Răducu, arunci cercurile ca un Mic Prinț al lui Exupéry! Să vii la noi mai încolo, să te creştem mare în meserie ca pe-o margaretă!" Ion Gură de Aur trebuia să mi se spună de pe atunci!

17:00  Five O'Clock, nu mai ştiu cum se spunea în ruseşte. Merge şi pe englezeşte, tot ies britanicii din UE în aplauzele lui Putin. Păi cu englezi minoritari în Londra, Borişi în politică şi primari din fostele colonii la ce-ar fi vrut să ajungă? Cameronii de azi au întinat visul de aur al colonialismului britanic, vedea-le-ar Vladimir Titanicele la fund! 

18:00  Am băut ceaiul cu Petre Roman, m-a vizitat neanunțat. Impertinent a fost de mic, că şi pe ăsta l-am crescut şi a ajuns, ca Prim-ministru, să-mi dea el lecții de economie nepolitică! Eu şi Nicu Văcăroiu îl întrebam mereu: "Ce-ai, mă Petrică, de te pui contra dezvoltării prin inflație şi a producției pe stoc?! De la cine-ai învățat economie, de la tăticu' Neulander? Păi el era econom aşa, de la natură, dar cu principiile economice stătea cam la genunchiul lui Stalin!" L-am iertat între timp, îmi e ca şi un fiu, dă-l în sinergia mea de hodorog vopsit! Ies puțin în grădină, să-mi fac plimbarea de seară.

19:00  O ajut pe Nina la croşetat până o începe ceva interesant la televizor. De când nu mai e Ponta Prim-ministru calitatea emisiunilor a degenerat substanțial. Zâmbetul lui satisfăcut de Putere făcea tot farmecul. Acum e o plictiseală cumplită până şi cu Băsescu invitat. Toată lumea-i supărată pe Codruța, toți susțin că şi-a făcut partid la DNA. Păi măi dragilor, ați fi vrut şi acum să furați ca pe vremea mea şi să faceți mişto de PNA? De ce nu mă caută nimeni pe mine la conturi şi afaceri? Pentru c-am fost sărac şi cinstit, de-aia! Da' şi prost cât cuprinde, să nu-mi dau seama că mă lucrează cârlanii pe la spate să mă facă onorific!

21:00  Am încercat să mă uit la Antena 3. La al cincizecilea "Băsescu" n-am mai rezistat şi m-am mutat la Ghiță. După 5 apocalipse, 3 suspendări ale pensiilor şi, bineînțeles, 20 de "Băsescu" am închis televizorul. Mai bine lucrez la cartea mea de memorii, nu vreau să mă apuce 2025 cu ele nepublicate. Să fie aşadar doi Preşedinți care scriu la ora asta în România, nu cred ca Iohannis să stea degeaba, cum pretind răuvoitorii! Spor la scris amândurora!

23:00  Am scris destul. Beau un pahar cu lapte şi mă culc, nu mai am 80 de ani. Oricum, intenţionez să mai apuc multe dimineți în România, să moară de ciudă duşmanii cum mi-au murit mie adoratorii din anii de după Revoluție. Sunt singurul politician român care şi-a respectat promisiunile şi a îndeplinit visurile alegătorilor săi: nu voiau ei să mă voteze până la moarte? A lor, nu a mea!

Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2017 - Toate drepturile rezervate