De la Oracolul din Delphi, la Republica din Răcari

de Marius Ghilezan in Actualitate

Pentru ca pensionarii şi bugetarii să nu fie atenţi la tăierea împrejur a veniturilor, braţul înarmat al statului poreclit “România normală” a găsit ţapul ispăşitor al tuturor relelor care se întâmplă în societate: ritualurile şamanice de la Răcari.

Gelu Oltean, poreclit „Vărucu” sau “Geluţu,” în cuncubinaj cu Vanessa, “nepoata” lui Emil Boc (în limbaj colocvial politic, amantelor li se spune nepoate n.a.), tânăr pensionar, cu pensie specială, a organizat din prea mult plictis reuniuni comensale cu fierturi de ierburi. Procurorii DIICOT, extrem de vigilenţi cu cei care nu plâng masa la sistem sau nu pupă crucile „României nor-ma-le,” au grijă să nu se provoace oamenilor halucinaţii necontrolate.

Păi ce se întâmpla acolo?

Din zeama de fierturi se puteau crea universuri paralele. Vajnicii consumatori ar fi ajuns la nivelurile energetice din Bucegi? Poate că şamanul englez l-ar fi invocat pe Zeul Dacilor şi ar fi pus la cale răsturnarea republicii procurorilor cu un regat al tarabosteşilor, nimeni nu mai ştie.

Imaginarul doboară realitatea. O ştie orice psiholog.

Nu trebuie să tragi pe nări ca să visezi la o republică nor-ma-lă. O vezi cu ochiul liber.

Lovitura de stat a fost demascată?

Dar dacă Oltean voia să dea lovitura de stat? Îşi proclama Republica de la Răcari. Aici e şozul. Nu în faptul că Ayahuasca conţine cine ştie ce DMT-uri de pe lista interzisă.

Asemenea lui Ivan, procurorii vigilenţi au ras samovarul înainte de a ajunge locomotivă. Cum s-ar spune pe la români, au tăiat răul din faşă.

Bine au făcut. Naturelul simţitor al naţiei se ţine cu cătuşe, nu cu pensii speciale sau fel de fel de mizilicuri capitaliste, numite bani.

Dacă Ayahuasca e doar o boască?

Austeritatea care soseşte cu orice delegat FMI trebuie acoperită cu un subiect arzător. Naţiunea, care de majoritatea ori, e bărbată, bârfeşte prin iarmaroc, precum femeile la coadă la coafor. Vanessa a ajuns la cote de notorietate, neatinse de vreun inorog al Republicii nor-ma-le. Asta era şi ţinta. Societatea să nu mai fie preocupată că vine vreun funcţionar înalt financiar cu vreun pantof găurit. Să discute numai despre fierturi şi ritualuri.

Cu sprijinul neprecupeţit, vorba nomenclaturistului, al procurorului de caz de azi, şamanismul a ajuns să fie mai discutat de babe decât femeismul. Ăsta era şi interesul.

Ce mai contează că în lungul proces ce va urma, avocaţii apărării vor demostra că Ayahuasca nu e decât o boască şi n-are niciun DMT prin celulele esenţiale?

Se bat generalii între ei, iar activii se răzbună pe rezervişti, o ştie şi Tanţa bucătăreasa care se bucură că şi procurorii vor avea pensie la fel ca ea, când va face lăsarea mică, la pensia şi mai mică.

Deh, dansul în societatea austeră se face pe muzica dată la maxim. Parcă-l şi vezi pe CTP cum urlă la şamani şi la enoriaşii săi care au vrut să vadă şi ei o lume paralelă şi acum li s-a închis mustăria cu vin peruan, recomandat acum mii de ani de vracii amerindieni.

Raluca Turcan are şi ea, pentru prima oară în viaţă, dreptate. Nu se prind reţelele de prafuri, care bagă vârtos droguri prin Sfântu Gheorghe de peste un miliard de euro, ci se caută printre fierturi de ierburi vânzătorii de iluzii.

Dreptul la vis nu poate fi arestat. Scrie în orice lege a naturii. Numai că în interpretarea ofiţerilor noului Gestapo şamanii beau licori împotriva firii şi a cadrului legal.

Vă daţi seama ce e în capul Tanţei de la bucătărie? Ea care nu a consumat decât şorici şi n-are ştiinţă de halucinogene? E şi ea prim judecător. Se bucură că Miliţia a arestat creatorii de efuziuni paralele. Ea vrea dreptate. Cu orice preţ. A devenit justiţiară, gagica, aşa ca să fie şi ea în trend.

E iureş în societate. Pythia trebuia arestată?

Orice termometru social înregistrează creşteri de temperatură. Oamenii dezbat. Cum să fie voie ca un pensionar din servicii să vândă iluzii? Iluziile se vând doar în cadrul instituţional numit alegeri sau, după caz, referendum.

Unde e stat nor-ma-l nu ţine cu vrăjeli şi licori şamanice.

Dacă trăia Pythia, Oracolul din Delfi, care mi-a crăpat de vreo trei ori motorul în drum spre hruba ei din Parnasos, dar asta e altă poveste, ar fi fost ridicată de procurorii unei Românii nor-ma-le. Stătea săraca la puşcărie şi nu mai aştepta recursul compensatoriu. Era terminată. Azi Grecia nu mai avea turişti.

E normal să fie arestate visele?

Loading...
Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2020 - Toate drepturile rezervate