Cu „experţii” în dopaj în era internetului

de Ana Maria Bălan in Sport
Cu „experţii” în dopaj în era internetului

Până să ne lovească şi pe noi tehnologia tipică unui capitalism făcut ca la carte, nu era chiar atât de rău să fii prost. Zău aşa! Puteai să fii cât de idiot doreai (sau erai) fără prea mult blam, fără să dezlipeşti retinele celor care ţin la gramatică, fără să isterizezi comunităţi întregi de oameni. Vezi referire directă la madamme Olivia Steer. Păi fără internet cine-o ştia? Apropiaţii, care probabil o lăsau în legea ei, să spună ea vecinilor de pe scară cum leucemia se vindecă de la sine.

Mai toţi am avut un vecin cel puţin ciudat, cel mult dement. Eu ţin minte că ţicnitul nostru de la 3 ieşea cu sabia la noi când băteam mingea pe la 10 ani aşa, asta imediat inainte să o tranşeze pe nefastă. Tipul nu era doar gelos patologic ci şi măcelar de meserie. Dar fix aşa. Îl ştiam doar noi, aici, 2-3 blocuri. Azi pe tovarăşul ăsta l-ar ştii o lume întreagă. Păi până să ajungă el să dea cu sabia in consoartă ca în kebab, şi-ar spune păsurile şi of-urile pe feisbuc mă nene. Ar avea blog, despre cum să tranşezi diverse mortăciuni atunci cand eşti trist. Ar milita pentru dreptul de a-ţi căsăpi canarul la depresie. Şi nu numai, s-ar documenta, pentru că el e un tip cult (dă-o-n "măsa" de cratimă) el are acces şi drept la informaţie. Şi mai presus de orice, el plăteşte taxe, aşadar el are dreptul cel puţin la opinie.

Acum că idiotul are internet, el nu mai e expert doar în fotbal, sau în problemele asociaţiei de bloc, mamografii şi vaccinuri. El este expert în ORICE. Nu mai toacă mărunt doar ficaţii apropiaţilor. Acum are acces la până 1000 de ficaţi noi pe zi la doar 30 de lei pe lună.

Ultima urgie din mintea Dorelului cu net de 100 megabiţi pe secundă şi pe care o tropăie înverşunat peste tot in online, este DOPAJUL DE LA RIO. A citit şi el articolul ăla despre hackerii ruşi care au spart serverele WADA (sunt ăia de la olimpiadă mă, ce eşti prost, nu ştii?) şi care au aruncat în presă fişele medicale CONFIDENŢIALE ale sportivilor participanţi, parte dintre ei medaliaţi. Ia tată şi de aici iureşul. Lui Dorel nici prin cap nu-i trece că treaba asta poate vine ca replică la faptul ca mai bine de O SUTĂ de sportivi ruşi nu au avut drept de participare la Rio pentru că doping. Nu-i interesează ce e aia WADA, nu e treaba lui să ştie ce e Oxycodin-ul sau Prednisolone şi la ce folosesc. Nici măcar faptul că le ia cu copy-paste pentru că nu e în stare să le pronunţe sau să le scrie din memorie nu-l deranjează. El are o durere, una mare, una care poartă numele Andreei Raducan. Nu mai contează că fătuca aia şi-a dat şi sufletul din ea atunci punând toată munca ei la picioarele acestor nefericiţi experţi. Ei şi-o vor aminti pentru totdeauna ca fiind "Fata cu Nurofenu'" iar ei ştiu sigur că Oxyco-ăla e mai nasol ca Ipubrofenul. Ce baieţi deştepţi mă ruşii astia. Uite cum iar rămâneam noi cei mai proşti din curtea şcolii şi nu aflam noi de conspiraţiile Occidentului.

Adunătura asta de tâmpiţi, nu-şi pune întrebări legate de lipsa de baze sportive din România, sau de prezenţa unor federaţii (de sporturi olimpice) fantomă, sau de ce li se nasc plozii cu intolerantă la gluten si dârdâie şuncile pe ei la 6 ani. Păi când plânge îngeraşul că-l dor oasele înconvoiate de inuman de multă greutate, soluţia e simplă: Hai să-ţi ia tata o şaormă, ia, ia şi tableta, dar ce facem dom'le cu nenorociţii aştia de dopaţi care fură aurul românilor la olimpiadă?

În micimea neuronului care sclipeşte de furie patriotică, Dorel strigă "DAR ĂIA AU MAI MULŢI DOPAŢI ŞI MAI NASOI!" dar mai pe vârfuri aşa că anul ăsta avem şi noi unul.

Din nefericire cercopitecul internaut nu va realiza niciodată că în asemenea cazuri, indiferent dacă acuzaţiile se dovedesc reale sau nu, singurul a cărui cariera moare în secunda aia este sportivul. Cum maimuţel e campion doar la triatlonul de mici-pahar de bere-râgâieli şi bagă în el doar Colebil ca să nu-i crape fierea, el nu ştie că de cele mai multe ori sportivul (da da, dopatul ăla furăcios de aur românesc) habar nu are ce ia. Pentru el sunt aminoacizi, vitamine, antioxidanţi, etc. El e ok, el ştie că are o echipă bună de oameni care îl ajută să dea din el tot ce poate, să împingă limite, să fie campion pentru sine şi pentru ţara lui. Şi vine vestea şi în secunda unu echipa aia mişto dispare mai ceva ca pata de grăsime din reclama de la axion.

Îşi aduce cineva aminte când a fost terfelit ultima dată vreun medic în caz de dopaj? Care echipă tehnică a cazut în genunchi implorând iertarea publică din noroaiele mass-media? Care antrenor a ieşit demn cu pieptul în faţa recunoscând franc „Am greşit, X-ulescu nu ştia ce înghite!“ după care să işi dea demisia, aşa cum onoarea ar fi cerut-o? Nu punem in discuţie memoria de peştisor de acavariu a tropăitorului de online, ci doar faptul că ne facem părtaşi la distrugerea de vieţi şi mai rău de atât o facem mândri în imbecilitate patriotică!

Gata, ce atâta sport pentru drogaţi? Gata cu contractele, gata cu sponsorizările, gata cu meritele din trecut, gata cu antrenamentele, cu păpica şi cu supravieţuirea, dopaţii nu mai au drepturi! Au luat sau nu, e mai puţin important, nici măcar cancerul ăla de ficat sau pancreas făcut ca replică directă, nişte ani mai târziu, nu mai impresionează pe nimeni. "Ce vrei dom'le, şi-a făcut-o cu mâna lui, că pe Răducanca au zburat-o pentru un rahat de Nurofen, ăsta era pe steroizi moşule! O merita!"

Asta e! Din păcate pentru noi faptul că avem cel mai şmecher internet/viteză din Europa, nu ne face campioni decât in prostie. Pentru că noi ştim! Noi suntem informaţi şi noi trebuie să spunem lumii!

Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2017 - Toate drepturile rezervate