Diversitari și multiculturali: rromul, cel mai bun prieten al omului!

Pentru că, din motive de securitate vamală, au trebuit să lase săbiile și topoarele acasă, două haite de cetățeni români pur sânge s-au încăierat weekendul trecut, după tradiții și obiceiuri, pe Aeroportul Luton, cu pumni, picioare, fuste în cap, flegme, înjurături și tot tacâmul.

Evenimentul a înfuriat din nou opinia publică britanică, care s-a inflamat pe rețelele de socializare solicitând, pentru a câta oră?, măsuri represive și de-a dreptul fascistoide, cum ar fi accesul limitat pentru magraonii cu pașaport românesc, ba chiar și sterilizarea forțată a baragladinelor prinse că se împuiază fără număr prin locuințele sociale londoneze, numai ca să își creeze propriile rețele familiale de cerșetorie.

Fiindcă suntem deja cetăţeni mai europeni dăcât britanicii, asemenea măsuri ne-au indignat profund. Ca să vă spunem sincer, noi n-am mai fost aşa de indignați de când i-a ciordit un cetăţean cu ten măsliniu – egiptean sau algerian, probabil – portofelul redactorului șef în maşina 331, sensul de mers spre Piaţa Presei.

Păi, băi, nene, cum să vii cu harfe din astea naziste, de deceniu 3 al secolului trecut taman într-una dintre patriile simbol ale democrației europene? Astfel de măsuri sunt inadmisibile într-un stat de drept! Cum să vii tu, activist Ukip, fascist și impertinent, care ai pus umărul, pe banii lui Putin, la scoaterea Regatului din Uniunea Europeană, și să-i spui cetăţencei Vitrina, cetățencei Justiția, cetăţencei Mercedesa sau cetăţencei Expertiza: „Fă, fir-ați ale dreacu’, nu vă mai împuiaţi, că vă ia mama lui proces verbal de contravenție şi vă legăm trompele de nu vă vedeţi!”?

Ce inimă să ai ca să faci asta? De piatră să fii şi tot ţi se înmoaie inima văzând cum dintr-o casă de paiantă vin brusc spre tine vreo douăj’ de puradei, urlând: „Dă şi mie un leu, să trăiască copilaşii matale, că ne-o jucat taicu’ la barbut toată alocaţia!”. Poţi să-i lipseşti pe aceşti copilaşi de bucuria de a mai avea unul, doi, cinci sau zece frăţiori? Aia e, că nu poţi, deşi mulţi ar vrea! Şi, cine ştie, poate că vor şi reuşi dacă într-o zi la cârma ţării se va instala vreun tiran care, în loc să danseze geamparale cu romulancele, o să le trimită la sterilizare chimică!

Ce-o să se întâmple dacă această grozăvie devine realitate? Cu siguranţă, etnia rromă va dispărea, în decurs de doar câteva generaţii, de pe faţa Regatului Unit, mai ceva ca dinozaurii şi mamuţii! Nu putem lăsa să se întâmple aşa ceva, dragi compatrioţi! De aceea, intenţionăm să lansăm o campanie pentru a determina autorităţile române să declare rromul ca fiind cel mai bun prieten al omului și să înfiinţeze bănci de spermă destinate exclusiv cetăţenilor rromi, în eventualitatea în care soţiile, fiicele şi surorile lor vor fi sterilizate de un viitor guvern fascist britanic.

La fiecare donare de spermatozoizi-campioni, cetăţenii rromi vor primi o burtă caldă (de mâncare, nu vă gândiţi la prostii!), un bon de masă şi suma de o mie de euro. Cei care fac dovada, prin cazier, desigur, că posedă un material genetic valoros, pot primi şi până la 3.000 de euro pentru o singură prestaţie manuală.

Dacă nu se va lua cât mai grabnic această măsură, frați români, ne paşte o catastrofă globală! Un cercetător din domeniul biologiei, căruia i-am expus cazul, este de părere că „sterilizarea femeilor rrome ar putea duce la dispariţia unui întreg lanţ trofic, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în istoria planetei. Dacă pier rromii, pier şi o mulţime de vietăţi care trăiesc în interacţiune cu aceştia, şi nu mă refer la păduchi, cum greşit ar putea crede indivizii cu tendinţe rasiste, ci la leii lui Sile Cămătaru, la fazanii, bibilicile şi curcile crescute prin curtea palatelor cu turnuleţe şi, în primul rând, la cai. Cum credeţi că vor rezista caii dacă n-o să-i mai ţină nimeni în sufragerie? La prima iarnă geroasă vor pieri şi ei, până la unul!”.

Un etnolog complet autohton, și cu abilități deosebite în a vedea perspectiav de ansamblu a lucrurilor, a întregit acest tablou sumbru, afirmând că sterilizarea femeilor rrome ar însemna pierderea multor tradiţii ancestrale. „De pildă, căsătoriile între minori. Cine credeţi că o să-şi mai cunune copiii la 10 zece ani dacă rromii nu vor mai fi? Pe urmă, sunt o serie întreagă de obiceiuri care s-ar putea pierde – alba-neagra, bătutul nevestei, purtatul a zece fuste concomitent, ghicitul în palmă, cu palmarea banilor clientului în chiloţi, magia albă, neagră şi maro şi, nu în ultimul rând, furtul cu tira din autobuze şi tramvaie.

V-aţi întrebat vreodată cum ar arăta o lume în care oamenii s-ar fura între ei numai din acte, prin bănci? Unde ar mai fi spiritul de aventură caracteristic speciei umane, unde ar mai fi plăcerea de a trăi periculos? Nu mai zic că s-ar pierde pentru totdeauna şi şansa ca România să mai fie vreodată monarhie! Pe când aşa, dacă reuşim să-i salvăm pe rromi, în ritmul în care se înmulţesc ei, cu siguranţă vom avea, peste 20-30 de ani, chiar aici, în Carpaţi, un minunat Regat al Rromâniei, în frunte cu maiestatea sa Cioabă, Coarbă sau cine o veni la rând regele internaţional al rromilor!”