Studiu de (ne)caz: Românii și sexul pasiv la cumpărături

de Academia Cațavencu in Actualitate

Pentru 66% din respondenţii cercetării, atititudinea este una represivă, caracterizată de ruşine sau de jenă, pentru ca în cazul a 13% să fie marcată de vinovăţie.

Cu toate acestea, problemele românilor par să dispară atunci când vine vorba despre rolul lor pasiv în cadrul unor relații sociale cu conotații de-a dreptul scandaloase. Adică, în ciuda tradiției creștin-ortodoxe, românii primesc și suportă, de voie, de nevoie, diverse partide de sex deocheat, extraconjugal la toate nivelurile societății. Fie că vorbim despre Statul Român, care ne prinde mai mereu într-un gang întunecos și ne-o trage de ne sar ochii, fie că vorbim despre vecini, concetățeni sau agenți comerciali.

În materialul de față am putea să vorbim puțin despre ultima categorie de sex involuntar pe care o practică românul: sexul la cumpărături.

Cu câte finalizări să fie?

Săptămâna trecută am reușit să mă mut, în sfârșit, într-un nou apartament. Stați liniștiți, nu e plătit nici de Iohannis, nici de Ciolacu, ci de nevastă și de subsemnatul, în baza unui credit pe 20 de ani. Dar nu proveniența acestuia e importantă, ci felul în care am fost supus la perversiuni sexuale de mai toate firmele românești cu care am avut contact (neprotejat) în perioada asta. Sunt convins că vă veți regăsi în povestea mea.

Prima Casă – prima clanță (lipsă)

Prima partidă de sex am avut-o cu o firmă de la care am cumpărat ușa de la intrare. Au adus-o, au montat-o, dar lipseau ambele mecanisme de inchidere și de încuiere. Băieții au zis că nu-i problemă, că nu-s așa importante piesele (”pui și matale un foraibăr până mâine, ce dracu, că doar ziceai că ești de la țară”) și că vor reveni în 24 de ore cu completările. Trei săptămâni a durat până să vină cu piesele noi. Nu i-am convins nici cu presa, nici cu ANPC-ul. S-au sinchisit să mi le aducă după ce le-am spus că vin la sediul lor și le dau foc.

Ai scaun la cap? La birou poți sta și în picioare...

Apoi am cumpărat un dormitor și un scaun directorial. Care nu e directorial nici pe departe. Probabil s-au gândit că dacă scriu așa pe el, o să crească vânzările. Toți cocalarii vor să fie Directori. Le sugerez să scrie pe el Scaun de Bo$$ și n-o să facă față vânzărilor. Scaunul de boss mi-a fost adus fără rotile. Eu, de bună-credință, am zis că-s fraier și o fi scaun d-ăla la care-ți iei rotițele separat, în funcție de suprafața pe care o ai pe jos. Numai că pe instrucțiuni erau incluse. Mă rog, m-am supărat puțin că nu e scaun pe care poți face tuning, dar am sunat la magazin și le-am comunicat problema. Acolo mi-au spus că nu e vina lor, ci a furnizorului, de parcă eu tranzacționez cu ăla și nu cu magazinul. Nonșalant, mi-au cerut să vin eu la magazin să ridic roțile. Am refuzat și după mult sex oral primit prin telefon am reușit să-i determin să mi le aducă. A fost minunat să vezi ditamai duba care vine la tine doar cu niște rotile.

Patul lui Prostuț

Patul a venit cu niște instrucțiuni geniale. Cred că nici măcar un inginer nu le-ar fi deslușit. Ca să n-o lungesc, pe lateralele patului trebuiau montate niște „lonjeroane“, care să susțină niște scânduri pe care se pune salteaua. Numai că astea nu aveau găuri, nimic. Tot ce am înțeles este că în ele se înșurubează „euroșuruburi“. Deageaba m-am ținut tare cu roțile, că tot a trebuit să mă duc până la magazin să văd cum era montat patul ăla. Mi s-a spus din nou că nu e vina lor, ci a furnizorului. După vreo 4 ore și bășici în palmă (de la înșurubat) mai ceva ca stigmata, l-am montat. Sper să țină.

Senzații tari la vreme de caniculă: sexul pe (marginea unui) frigider

Ultima piesă în legătură cu care mi-am luat multe urări și iubire eternă de la comercianți a fost banalul frigider pe care tot românul îl ține într-un colț de casă. Chiar dacă am pândit o săptămână o ofertă cu reducere, în ziua achiziției firește că, până la ora 12, tot ce era redus fusese deja vândut. Așa că am luat unul la preț întreg. Singurul document pe care l-am primit a fost un bon fiscal. Mi s-a promis că va fi livrat a doua zi, sâmbătă. A trecut sâmbătă, a trecut duminică, a trecut luni. Luni am fost în magazin, mi s-a promis că-l aduc marți în prima jumătate a zilei. Marți, în a doua jumătate a zilei, am dat zeci de telefoane și mail-uri. La sediul central al firmei mi s-a spus să sun la magazin. La magazin mi s-a spus să am răbdare și să nu mai sun într-una căci mai importanți sunt clienții din magazin. Le-am cerut un boss de pe acolo, dar mi-au zis că nu au așa ceva, că nu e nimeni. În fine, după un mail la ANPC cu firma în CC, am fost sunat de un manager care a făcut instrucție formală cu ăia din magazin. Azi, în sfârșit, mi-au adus un frigider. Nu cel comandat și plătit, ci unul mai scump. Ăla comandat și achitat nici nu exista în stocul lor, era de la oferte de anul trecut..

Morala? Dacă sunteți pasivi, o să vă ia de proști, o să v-o tragă bine o dată și apoi or să își vadă de treaba lor. Nu cedați. Țineți contră și dați-le palme la fund!

Loading...
Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2020 - Toate drepturile rezervate