Trendul zilei: românii, idolii naționali și cooltura textilă

de Academia Cațavencu in Actualitate

De când cu trend-ul ăsta pentru chestii patriotice de consum, rup piața hainele imprimate cu figuri epopeice băștinașe, mai ales din cele pe care propaganda naționalistă a ultimei jumătăți e secol le-a hiperbolizat în parte, prin metodele oportune cunoscute: Dracula, Avrămuț, Decebalus & Burebista, colonelul Cuza, chestii din astea.

Printre astfel de figuri, reprezentarea lui Eminescu, însoțit de tot felul de motivaționale raliate vremurilor, nu mai surpinde pe nimeni, doar şi el a folosit la vremea lui destule licenţe poetice. Să zicem că e o coborâre a culturii în stradă, întru accesarea consumatorilor care nu o mai caută prin balcoane, ci în underground. Fiecare epocă vine cu abordări diferite, acum e mişto să umbli cu Eminescu pe abdomen şi naşpa să-l citeşti. Brandul se vrea o promovare a valorilor naţionale, văzute prin ochii unui rapper şi ai unui tatuator. Se poate spune că orice e bine venit în domeniu, ţinând cont de ineficacitatea eseurilor unor tipi nu tocmai pe trend azi, ca deja agasant de sofisticata tripletă Pleşu - Liiceanu - Patapievici. Cum zicea Banciu, avem şi noi trei intelectuali şi, din păcate, azi nu posedăm material pentru rubrica “Mortul Zilei”. Eminescu este pe tricourile autorilor “Rhyme Master”, iar Mihai Viteazul “My Hero”.

La Caragiale s-a mers pe ideea de “Căldură mare, monşer”, arătându-ni-se un nenea Iancu năpădit de transpiraţie, să vază şi dumnealui cum e cu încălzirea globală în Bucureştiul contemporan. Iarăşi aş paria că Vlad Ţepeş merge cel mai bine la vânzare, având în vedere nostalgia declarată a românilor după ţepele binefăcătoare ale personajului. Asta îmi confirmă încă o dată distanţa uriaşă dintre vorbă şi faptă a contemporanilor mei; deşi îşi clamează dorul neostoit de Ţepeş, orice figură publică trimisă puţin după gratii îşi găseşte imediat o liotă de admiratori care să ceară eliberarea martirului.

Una peste alta întreprinderea celor doi nu pică rău, în golul cultural contemporan, când “Pupăza din tei” e promovată la BAC cu cocoşei europeni strecuraţi la pupăza doamnei profesoare. Totuşi, mi-aş dori o vreme când şi Matei Basarab, împreună cu alţi colegi de istorie care au umblat cu bucoavele pentru popor în mână, să fie consideraţi dacă nu cool, măcar OK. Nefiind noi mari războinici prin veacuri, arborarea luptătorilor imprimaţi e cumva o nesinceritate faţă de noi înşine.

Şi cam prea mainstream, de ce să nu ne fălim şi cu Heliade-Rădulescu legat la cap cu eşarfa lui Rambo? Nu mai e mult şi Eminescu va muri din nou, vorba maestrului Păunescu, prin împăturire, de data asta a tricourilor.

Iar afară va fi cool şi preţul căldurii din calorifere ne va îngropa iar punguţa cu doi bani şi mândria de a fi român.

Loading...
Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2021 - Toate drepturile rezervate