Lajos Kristof, antrenor de genii: "Sistemul de învăţământ a ajuns un cimitir al elevilor inteligenţi"

de Gabriel Tudor in Interviu

Într-o ţară în care mediocritatea a devenit un standard, iar inteligenţa a ajuns să fie considerată „maladie”, soarta geniilor nu poate fi decât ingrată. Există însă visători – precum Lajos Kristof, invitatul nostru de săptămâna asta – care nu-şi pierd speranţa că lucrurile se vor îndrepta, chiar dacă, după cum o demonstrează şi recentul examen de bacalaureat, modelele elevilor din ziua de azi sunt nu Eminescu, Iorga sau Eliade, ci vedete care „au reuşit în viaţă”, gen Guţă, Drăguşanca sau Becali – mai puţin faza cu puşcăria! Reporter: S-a născut românul nu doar poet, ci şi genial? Lajos Kristof: Sigur că s-a născut genial! Avem, chiar şi în istoria recentă, atâtea exemple de genii româneşti încât e imposibil să nu faci paralela asta. Căci geniile noastre s-au manifestat nu doar în poezie, ci şi în mai toate celelalte domenii ale creativităţii, de la aviaţie la sculptură. Ce-ar fi fost aviaţia fără un Vuia, un Coandă, un Vlaicu? Ce-ar fi fost sculptura modernă fără un geniu ca Brâncuşi? România a ajuns să importe până şi ceapă, dar exportă creiere. Cine e de vină? În primul rând, vinovat e statul român. În al doilea, de vină sunt părinţii, pentru că nu ştiu care servicii educaţionale sunt potrivite pentru copiii lor şi care nu sunt potrivite. Şi cred că e o mare pierdere pentru România că pleacă astfel de oameni, care ar putea vindeca rănile unui sistem tot mai bolnav. Problema e că România, în loc să fie condusă de oameni capabili, e condusă de nişte viermişori care devorează, pur şi simplu, trupul ţării. Crezi că există o politică deliberată de alungare din ţară a capetelor luminate, pe principiul „Ţara te vrea prost”? Există o politică de promovare a mediocrităţii la nivelul funcţionarilor de stat, pe ideea că, dacă eşti obedient şi eşti un bun executant, devii capabil să conduci şi o administraţie întreagă. Dar, dacă eşti revoluţionar, eşti creativ şi ai idei novatoare, eşti considerat nebun sau inadaptat social şi eşti dat la o parte. Practic, printr-o asemenea abordare se amputează şansa României de a păstra astfel de oameni capabili. Ce este IRSCA Gifted Education şi ce vrea ea? Este un institut român de studii şi cercetări avansate, care promovează performanţa în toate domeniile de activitate – în educaţie, în mod special, promovează tinerii cu abilităţi deosebite şi copiii cu un nivel de inteligenţă mult peste medie. IRSCA furnizează, prin specialiştii ei, expertiză în toate domeniile, inclusiv în cel al asistenţei sociale şi al relansării tehnologice, prin inventatorii care sunt membri de onoare ai asociaţiei şi prin proiectele realizate de copiii supradotaţi, pe care noi ne promovăm. Ai amintit de copii supradotaţi. Cum stă România la capitolul ăsta? Stă degeaba! Acum, serios vorbind, toţi copiii au capacitatea de a face înaltă performanţă până intră la şcoală. Când au intrat însă la şcoală, li se pun în faţă tot felul de oprelişti, li se impun reguli şi limite, li se dă să facă, pe bandă rulantă, bastonaşe şi cerculeţe, ca-ntr-o fabrică. Nimic util, nimic care să le stimuleze creativitatea, care să-i pună în faţa unor situaţii de viaţă. Iar după doisprezece ani de şcoală se trezesc cu capul plin de teorie, dar cu nicio soluţie care să le permită să facă faţă cerinţelor pieţei muncii. În ce măsură e vinovat actualul sistem de învăţământ de plafonarea copiilor geniali? În momentul de faţă, sistemul de învăţământ a ajuns un cimitir al elevilor inteligenţi, dar învinşi. Tinerii inteligenţi care, ieşiţi de pe băncile facultăţii, ar avea şansa să facă o carieră în administraţie sau să conducă un proiect de schimbare sunt împinşi la periferie, sunt excluşi de nişte oameni care descurajează potenţialul lor! Eşti numit „vânătorul de genii”. Ai avut pradă bogată anul ăsta? Povesteşte-ne câteva cazuri. Peste 3.500 de copii geniali am avut anul ăsta! M-au impresionat foarte mult doi copii. În primul rând, un băiat de 12 ani, care la nouă ani deja ştia fizică cuantică şi poseda cunoştinţe de nivel universitar, el dorind deja să studieze la faimosul institut american MIT (Massachusetts Institute of Technology). Apoi, mai e o fetiţă de nouă ani care lucrează la o carte, „Poveşti terapeutice pentru copii”, şi care mi se pare un scriitor de geniu. Văd în această fetiţă o viitoare Iulia Haşdeu! Am mai avut şi copii veniţi cu scrisori medicale care atestau că suferă de deficit de atenţie sau hiperactivitate şi care erau, de fapt, nişte mici genii, cu o inteligenţă absolut ieşită din comun, care-i făcea să pară nişte „ciudaţi”. Ştiu că te zbaţi pentru înfiinţarea unei Academii a Creativităţii. E o şcoală pentru genii? Da, este un proiect la care particip. Între 22 și 30 iunie s-a desfăşurat prima ediţie a Academiei Creativităţii şi Talentului, la care au participat peste 50 de copii. Mergem pe mai multe etape – încredere în sine, dezvoltarea personalităţii, inclusiv realizarea unui documentar video pe care vrem să-l trimitem la National Geographic. Scopul este ca, după un an de studii, copiii să devină, la rândul lor, mentori ai altor copii inteligenţi. Dacă stăm să ne uităm în gura ministrului Educaţiei, avem numai copii geniali, care iau bacul fără să copieze. Sunt liceenii de-a douăsprezecea geniali sau subiectele sunt de clasa patra? Eu pot să pornesc de la premisa că orice elev poate fi genial, dar nu genial în sensul de a copia sau de a da şpagă. Asistăm la o dictatură a mediocrităţii, iar rezultatele reflectă „munca” autorităţilor, care ar fi trebuit, până la ora asta, să gândească un sistem diferenţiat, centrat pe potenţialul fiecărui elev şi care să pună în valoare şi creativitatea, nu doar memoria! Crezi că vom mai avea mulţi Vanghelie în politică, pe viitor? Doamne fereşte! „Vânătorul de genii” a crescut la orfelinat Abandonat de mamă încă de la naştere şi crescut într-un orfelinat din Mureş, Lajos Kristof ar fi avut, poate, soarta atâtor şi atâtor copii năpăstuiţi, aflaţi în situaţia sa, dacă destinul nu l-ar fi înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare şi cu o voinţă de fier. Graţie acestor calităţi, „orfanul clasei” a devenit, curând, premiantul clasei, uimindu-i pe toţi cu preocupările sale neobişnuite. La zece ani citea manuale de psihologie şi cerea, la bibliotecă, tratate de anatomie. Fiindcă se plictisea la ore, întrucât programa era total depăşită de mintea lui, băiatul a început să scrie. A publicat o carte, s-a apucat să scrie şi poezie, apoi a intrat în presă şi s-a implicat în mişcarea de voluntariat, ajungând în asociaţia IRSCA Gifted Education. Astăzi, studiază la Universitatea „Petru Maior”, din Târgu-Mureş, secţia Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, şi de curând a devenit editorul unei reviste a acestei asociaţii şi, ca director al unui departament din cadrul IRSCA, se ocupă de descoperirea şi consilierea copiilor supradotaţi din România. Altfel spus, e un „vânător de genii”... Publicat în AC, NR. 27