Banane de om prăși, mâine ne-om îmbogăți!
În plin post al Paștelui, când de pe ouăle dulci și frumos ambalate din magazine s-a șters cuvântul ”ciocolată” pentru a nu-i tenta pe credincioși, dar și particula ”ou” pentru a nu-i ofensa pe vegani, cel mai sănătos e să te-ndopi la micul dejun, în așteptarea ciorbei de fasole de la prânz, cu o sfântă și sănătoasă banană.
O banană chiar românească, măcar în proproție de 50%, dacă ar fi să ne luăm după presa aia străină care, nu de mult, legat de evenimentele cu grațieri, mitinguri și proteste, ne considera a fi drept „singura republică bananieră din Europa”.
Apropo, că tot veni vorba... Cu toate granturile astea europene pe care le are dispoziție, poate ideea presarilor externi ar putea fi preluată cu entuziasm de nea Cîțu și ai lui care, cu puțin efort imaginație, ar putea concretiza mai vechea promisiune electorală pesedistă, aaia cu înființarea unui milion de locuri de muncă/mandat guvernare.
Cum? Simplu. Pentru început, în zone precum Teleorman și Vaslui, guvernul va putea înființa, în spiritul celor de mai sus, 2 regiuni ce vor avea prioritate în dezvoltarea plantațiilor bananiere planificate, astfel:
1. Zona Bananieră Teleorman (Categoria A). Aici se vor cultiva numai banane roșii, care au un gust mult mai dulce, ca de bombonică (prietenii știu la ce facem aluzie). Soiul se remarcă prin faptul că nu-i nevoie de investiții și muncă, bananele roșii crescând singure și fără nicio intervenție din partea cultivatorului. Tot ce trebuie să faci este să le culegi după coacere, problemă ce va fi rezolvată prin detașarea unor grupuri de culegători din zona nebananieră a Transilvaniei.
2. Zona Bananieră Vaslui (Categoria B). Arealul respectiv este oricum dotat de natură cu banane în exces, fapt cu repercusiuni serioase asupra categoriei sociale denumită, popular, „babe”, adică populația feminină trecută cu mult de vârsta umblatului după banane. Se consideră că dezvoltarea unei întinse plantații bananiere va combate eficient bananafobia babelor, care se vor obișnui cu abundența respectivă, eliminându-se astfel impactul emoțional negativ.
Se va cultiva exclusiv soiul „Praying Hand”, considerat a simboliza obiceiul local mult răspândit al ajutorului social. Bananele din acest soi au gust asemănător celui al portocalelor sau piersicilor, exact ca și al fructelor locale neaparținând categoriei „babe” și al căror cules neautorizat umple excesiv pușcăriile și așa suprasolicitate
Iată cum, cu puțină viziune strategic-managerială, din apelativul acru al presei internaționale se pot scoate poame și recolte bune pentru dezvoltarea viitoare a țării.
La banane, Români!