Speranța întru mântuire cu cheltuială se ține!

de Eugen Cismasu in Actualitate

Nici n-au trecut bine Sfintele Sărbători ale Crăciunului și ale la fel de Sfinților Fane și Vasile, că Oculta a început iar să umple rețelele de socializare cu apropouri deranjante legate de costurile imense ale întreținerii nomenclaturii clericale de pe la noi. Am mai spus-o și o mai spunem: antichriștii ăia europeni, care vor să ne vadă înalții ierarhi săraci, desculți și dezbrăcați de tot ce e lucrat cu fir de aur și stemă de Mercedes, țintesc de fapt către tot ce are mai de preț românul – speranța și credința într-o viață de apoi în care va putea să-și continue, la un mic din mană tocată și un pet de bere din smirnă fermentată, în liniște și mântuire de orice griji, stilul de biață de pe lumea asta.

Păi haideți să stăm strâmb și să judecăm drept, ca la Slujbă. Se tot bate monedă (falsă) pe ideea că Iisus a trăit în sărăcie şi umilinţă; dar, vorba creştinului Bulă, la ce i-a folosit? Ştim cu toţii ce soartă a avut, plecând la Tatăl aşa cum a venit, în pielea goală şi batjocorit de toţi parveniţii. Arătaţi-ne un exemplu de simplitate apostolică în lumea asta; nici nu îndrăznim noi să ne comparăm în catedrale, posesiuni imobiliare şi îndestulare financiară cu Vaticanul sau fraţii ortodocşi apropiaţi. Cei greci şi ruşi îi fac pe ai noştri să pară adevăraţi asceţi nevoindu-se pe stâlpi care şi ei urmează a fi impozitaţi de Guvernul irozilor. Avem noi talentul ăsta de a ne trage în jos valorile, de parcă România ar sta într-un mizilic de 50.000 de euro, cât costă trăsura nu știu cărui episcop, ori într-o donație modică de câteva milioane, precum cea oferită de Firea pentru ridicarea Catedralei Mântuirii.

Oricine ascultă cu atenţie predicile ținute la Patriarhie poate găsi lesne Calea spre Lumină şi Adevăr: băi, nene, tot bănetul și aurul ăla nu e pentru înalții noștri prelați, ci pentru ca ei să se poată prezenta echipați cum se cuvine la Judecata de Apoi, pentru a ne sluji interesele. Păi cum ați vrea, de exemplu, să se prezinte Preafericitul în caftanul lui alb, murdărit de toată poluarea atmosferică a drumului până la Ceruri, în compania unor îngeri cu platoșe de aur, aripi de argint și sandale de pietre prețioase? L-ar mai băga cineva în seamă?

În atare condiții, morala e simplă: la fel ca în vremurile abrogate în ‘89, trebuie să fim recunoscători pentru faptul că vieţuim şi azi decent prin reprezentanţii noştri, nu prin noi înşine, cum greşit îşi închipuiau nişte eretici odată.

Fiţi mulţumiţi că se mai găseşte cineva în ţara asta să trăiască bine pentru voi, cum şi voi o să trăiţi astfel în adevărata Viaţă, pe lumea cealaltă.

Dar asta, nu uitaţi, numai după ce v-aţi plătit aici toate taxele!

Loading...
Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2021 - Toate drepturile rezervate